Ce este un program?
Definițiile sunt multiple și interpretabile, majoritatea cad de acord că un program este o colecție de instrucțiuni. Se mai adaugă, uneori, că aceste instrucțiuni sunt executate într-o anumită ordine. Totuși, programele sunt, într-adevăr, secvențe de instrucțiuni. O instrucțiune poate fi privită ca fiind o comandă dată calculatorului; aceste comenzi pot fi dintre cele mai diverse: adună numerele 24 și 57, colorează o zonă a ecranului în albastru etc.
Programele sunt formate din astfel de comenzi (instrucțiuni): unele conțin doar câteva, altele pot ajunge la milioane de comenzi. Probabil ne-am aștepta să reușim să ne scriem numele pe ecran din cinci instrucțiuni, dar ne putem imagina că scrierea unui joc ca StarCraft II necesită ceva mai multe. Dar, indiferent cât de complex este programul creat, el este format din aceleași tipuri de comenzi.
Unele definiții ale programului specifică faptul că instrucțiunile trebuie executate într-o anumită ordine pentru a obține rezultatul dorit. Să presupunem că dorim să scriem numărul 47 cu alb pe fond albastru. Avem la dispoziție o comandă C1 care colorează în albastru o zonă dreptunghiulară a ecranului, indiferent ce conținea înainte zona respectivă și o comandă C2 care scrie cu alb numărul 47. Probabil vă dați seama că vom obține rezultatul dorit executând prima dată C1 și apoi C2; dacă facem invers, vom avea pe ecran doar un dreptunghi albastru.Așadar, este important ca instrucțiunile date să fie corecte și ca ele să fie executate în ordinea corectă. Se spune că un calculator face ceea ce îi spunem să facă, nu ceea ce vrem să facă.
Dar, cum arată astfel de comenzi? Depinde! Aici intră în scenă limbajele de programare. O aceeași comandă arată într-un fel într-un limbaj și altfel în altul, deși realizează același lucru. Este cam la fel ca în limbajul natural; un cuvânt în română și unul în engleză pot să însemne același lucru, dar de obicei arată diferit. Dar, unele cuvinte din română și engleză seamănă foarte mult; uneori sunt chiar identice. La fel se întâmplă și în cazul limbajelor de programare; putem să avem instrucțiuni foarte asemănătoare, chiar identice.
Am putea concluziona că programarea constă în abilitatea de a porni de la o anumită idee, a o împărți în "bucățele" mici și a scrie comenzile corespunzătoare acestor "bucățele" în limbajul de programare ales, în ordinea corectă.
Orice limbaj constituie un mijloc de comunicare între două entităţi: emiţătorul şi receptorul. În general limbajele sunt de două tipuri:
• limbaje naturale;
• limbaje artificiale.
Limbajele naturale s-au constituit de-a lungul timpului, în procesul conlucrării membrilor societăţii. Limbajele artificiale au fost şi sunt create pentru comunicarea într-un domeniu particular de activitate, spre exemplu programarea.
Limbajele de programare fac parte din categoria limbajelor artificiale, fiind utilizate în procesul de comunicare om-calculator. Un limbaj de programare reprezintă un mijloc de comunicare între programator şi calculator. Un limbaj de programare este un mijloc de comunicare particular, în care informaţia ce trebuie comunicată este codificată printr-un program pe baza a trei componente:
• un set de acţiuni, care acţionează asupra unui
• set de date într-o anumită
• secvenţă de acţionare.
Programele sunt formate din astfel de comenzi (instrucțiuni): unele conțin doar câteva, altele pot ajunge la milioane de comenzi. Probabil ne-am aștepta să reușim să ne scriem numele pe ecran din cinci instrucțiuni, dar ne putem imagina că scrierea unui joc ca StarCraft II necesită ceva mai multe. Dar, indiferent cât de complex este programul creat, el este format din aceleași tipuri de comenzi.
Unele definiții ale programului specifică faptul că instrucțiunile trebuie executate într-o anumită ordine pentru a obține rezultatul dorit. Să presupunem că dorim să scriem numărul 47 cu alb pe fond albastru. Avem la dispoziție o comandă C1 care colorează în albastru o zonă dreptunghiulară a ecranului, indiferent ce conținea înainte zona respectivă și o comandă C2 care scrie cu alb numărul 47. Probabil vă dați seama că vom obține rezultatul dorit executând prima dată C1 și apoi C2; dacă facem invers, vom avea pe ecran doar un dreptunghi albastru.Așadar, este important ca instrucțiunile date să fie corecte și ca ele să fie executate în ordinea corectă. Se spune că un calculator face ceea ce îi spunem să facă, nu ceea ce vrem să facă.
Dar, cum arată astfel de comenzi? Depinde! Aici intră în scenă limbajele de programare. O aceeași comandă arată într-un fel într-un limbaj și altfel în altul, deși realizează același lucru. Este cam la fel ca în limbajul natural; un cuvânt în română și unul în engleză pot să însemne același lucru, dar de obicei arată diferit. Dar, unele cuvinte din română și engleză seamănă foarte mult; uneori sunt chiar identice. La fel se întâmplă și în cazul limbajelor de programare; putem să avem instrucțiuni foarte asemănătoare, chiar identice.
Am putea concluziona că programarea constă în abilitatea de a porni de la o anumită idee, a o împărți în "bucățele" mici și a scrie comenzile corespunzătoare acestor "bucățele" în limbajul de programare ales, în ordinea corectă.
Orice limbaj constituie un mijloc de comunicare între două entităţi: emiţătorul şi receptorul. În general limbajele sunt de două tipuri:
• limbaje naturale;
• limbaje artificiale.
Limbajele naturale s-au constituit de-a lungul timpului, în procesul conlucrării membrilor societăţii. Limbajele artificiale au fost şi sunt create pentru comunicarea într-un domeniu particular de activitate, spre exemplu programarea.
Limbajele de programare fac parte din categoria limbajelor artificiale, fiind utilizate în procesul de comunicare om-calculator. Un limbaj de programare reprezintă un mijloc de comunicare între programator şi calculator. Un limbaj de programare este un mijloc de comunicare particular, în care informaţia ce trebuie comunicată este codificată printr-un program pe baza a trei componente:
• un set de acţiuni, care acţionează asupra unui
• set de date într-o anumită
• secvenţă de acţionare.